Etajul subalpin al Munților Apuseni

Zona studiată se află în Masivul Biharia, care la rândul său este situat în partea sudică a Munților Bihor cuprinși între Arieșul Mare și văile opuse, Arieșul Mic și Leuca. Masivul Biharia se caracterizează prin altitudini ridicate comparativ cu grupele învecinate, culminând în Vf. Cucurbăta Mare 1849 m. În ceea ce privește geologia zonei elementul structural cel mai important este prezența pânzelor de șariaj din sistemul de Codru. Sunt clar evidențiate aici treptele de nivelare din pediplena Fărcaş-Cârligatele, modelate în seria de Biharia, cu șisturi verzi, metamorfozate în orogeneza baikaliană. Treapta superioară apare în culmea Cucurbăta Mare - Cucurbăta Mică, între 1800 și 1700 m, având o desfășurare de la nord-vest la sud-est și un aspect larg ondulat, cu proeminențe mai semnificative în vârfurile Cucurbăta Mare (1849 m) şi Cucurbăta Mică (1770 m). Depozitele Paleozoicului superior acoperă formațiuni mai tinere de vârstă mezozoică (100-180 milioane de ani), care aparțin zonei nordice a munților Bihor. Pe măsură ce altitudinea se modifică au loc modificări ale parametrilor climatici, cu infuență directă asupra tipului și dinamicii proceselor geomorfologice actuale. În ceea ce privește geomorfologia, specific Munților Biharia, prezența celor mai caracteristice forme de relief se datorează unor procese criogene și glacionivale pleistocene. Cu toate acestea nu poate fi vorba de un relief glaciar tipic conform cercetărilor efectuate (Berindei 1971), deoarece reducere pronunțată a extensiunii suprafețelor de nivelare Fărcaș și Mărișel, și prezența unor văi adânci, nu au permis acumulări importante de zăpadă, care să ducă la formarea unor ghețari. Astfel zăpada acumulată pe o suprafață restrânsă, în imediata vecinătate a interfluviului, a format firn sau cel mult ghețari embrionari, care au sculptat circuri glacionivale. În paralele cu acestea procesele de îngheț - dezgheț au generat un microrelief criogen caracteristic. Astfel apar circuri glacionivale, nișe nivale și micro depresiuni nivale.
Din punct de vedere climatic tipurile dominante de circulație pentru România și implicit pentru arealul montan al Apusenilor sunt circulația vestică cu persistență accentuată de 25-30 zile consecutive, cu o frecvență >165 zile/an, care se caracterizează prin ierni blânde cu precipitații bogate, mai mult sub formă de ploaie, veri răcoroase și umede, circulația polară, peste 110 zile/an, cu persistență de 15-18 zile consecutive și care determină scăderea temperaturii, creșterea nebulozității și a precipitațiilor sub formă de averse, dese ori răciri timpurii sau târzii pronunțate cu zăpezi abundente și viscole puternice și mult mai puțin accentuate circulațiile tropicale, aproximativ 55zile/an și circulațiile de blocare, 35-36 zile/an.

Din punctul de vedere al solurilor întâlnite pe suprafața studiată cele mai frecvente sunt solurile brune acide, alternând cu soluri brune și insule de soluri brune feri iluviale și podzoluri, alături de soluri brune eu-mezobazice și brune luvice sau brune acide, la nivelul culmilor periferice, mai joase, cu insule destul de extinse de rendzine. Solurile brune acide reprezintă o categorie largă de soluri oligobazice şi oligoterobazice, răspândite în regiunea montană sub
păduri de molid, păduri de amestec fag și molid, păduri de fag, ca și în etajul alpin inferior sub asociaţii de Juniperus sibirica și Vaccinium sp.

Munții Șureanu

Acești munți alcătuiți în sectorul nostru de interes din șisturile cristaline ale pânzei getice, se caracterizează prin asimetrie orografică, având un complex înalt situat oarecum excentric, în partea sud-estică. Din sectorul înalt dispus în jurul vârfurilor lui Pătru (2130 m) și Comărnicel (1894 m), se desprind în trei direcții, culmi secundare, foarte clar puse în evidență de văi adânci și prelungi, ce șerpuiesc radiar. Sectorul înalt al acestei grupe montane etalează urme ale glaciațiunii cuaternare sub forma unor circuri modeste ca dezvoltare: Șureanu, Aușel și Cârpa și a morenelor laterale sau de fund, acoperite cu un covor dens de Pinus mugo. În proximitatea circurilor se dezvoltă turbării oligotrofe ce abundă în specii de plante rare, relicte ale ultimei glaciațiuni cuaternare.

În jurul sectorului nostru de interes (bazinul superior al Râului Mare Cugir), culmile ce converg spre Vârful lui Pătru (2130 m) formează suprafețe de nivelare situate între altitudinile de 1800 - 2100 m, respectiv 1600 – 1800 m. Suprafața de nivelare înaltă este acoperită pășuni alpine, iar cea intermediară, este acoperită de păduri de molid, fragmentate de lucrări silvice, sau doborâturi de vânt.

Din punct de vedere climatic, sectorul montan monitorizat, este influențat cel mai frecvent (cu o frecvență de peste 45%) de circulația vestică (Sandu et al, 2008, p.47).

Temperatura medie multianuală se situează între 6 și 2oC. În ianuarie, temperatura medie multianuală se situează sub valoarea de -6oC (Bogdan &Țîștea, 1983, p.207). Datorită prezenței acumulării Canciu, în apropierea confluenței Boșorogului în sezonul rece cu strat consistent de gheață, se produc inversiuni de temperatură.

În iulie, în sectorul analizat, temperatura medie multianuală este de sub 16oC, dar peste 12oC. Există însă abateri neperiodice de la temperatura medie multianuală, mai mari iarna (4 – 5oC) și mai reduse în timpul verii (2,5oC).

Prima zi cu temperaturi medii zilnice de peste 0oC apare în intervalul 1 martie – 1 aprilie. Ultima zi cu temperaturi medii anuale zilnice de peste 0oC apare la începutul lunii noiembrie. Numărul nopților geroase (cu temperaturi de sub -10oC) trece de 60/an, iar numărul zilelor de iarnă (cu temperaturi de sub 0oC), pote ajunge la 100/an. Zilele de vară (cu temperaturi de peste 25oC) sunt o excepție în sectorul analizat.

Umezeala relativă atinge 87% (medie multianuală). În ianuarie, umezeala relativă se plasează în jurul valorii de 84%, iar în iulie în jurul valorii de 90%. Nebulozitatea totală trece în zona studiată de 5.5 zecimi, mergând spre 6 zecimi. Numărul de zile însorite variază între 110 și 170 pe an.

Cantitatea medie anuală de precipitații variază de la un an la altul, depinzând de activitatea ciclonală din anul respectiv. Maximul pluviometric (120-200 mm) se înregistrează în intervalul mai-iunie, iar minimul pluviometric se înregistrează în octombrie (35-55 mm) (Bogdan &Țîștea, 1983, p.212).

În secrorul analizat putem vorbi în special despre vânturi cu caracter local, condiționate de schimbul termic dintre acumularea Canciu și platoul Poarta Raiului. Aceste vânturi (brize de munte), se caracterizează printr-o deplasare ascendentă a aerului în timpul zilei, și o deplasare descendentă în timpul nopții. În sectoarele analizate, datorită prezenței în apropiere a corpului de apă Canciu, deplasarea maselor de aer are o oarecare inerție, ce le face diferite față de vânturile locale din specifice acestor locuri.

Toate elementele prezentate în cele de mai sus au o influență directă asupra ecosistemelor naturale ce fac obiectul monitorizării.

Culoarul Mureșului

Monitorizarea se implementează în sectorul de culoar al Mureșului între Gurasada și Ilteu. 

Pe acest sector culoarul Mureșului are un caracter tectonic, formarea lui fiind pusă pe seama axei de cutare a șisturilor cristaline din Munții Poiana Ruscă. Acoperit pe rând de o mare cretacică iar apoi de una miocenă, culoarul prezintă pe sectorul analizat depozite de argile, marne și gresii, precum si depozite aluviale recente în lungul Mureșului. Strict în sectorul analizat culoarul prezintă terase largi cu poduri netede separate de sectoare mai înguste.

Principalul râu ce drenează culoarul este Mureșul, care în sectorul analizat are o pantă de aproximativ 0,5% și un debit mediu multianual de până la 165 m/s.

Climatic vorbind acest sector de culoar se încadrează în ținutul climei de dealuri cu ierni umede și moderate termic și veri răcoroase și fără deficit de precipitații. Temperatura medie anuală este de 10oC. Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de 125-136 pe an, iar cantitatea medie anuală de precipitații variază între 600 și 650 mm. Vântul bate din sector vestic și nord-vestic.

Pe tot sectorul analizat predomină solurile aluviale de luncă și cernoziomuri cambice. Local sunt prezente și solurile azonale cu exces de apă.

Pădurile din sectorul de culoar sunt formate în general din gorun. Pajiștile ce au aici caracter secundar sunt compuse din Festuca sulcata și Agrostis tenuius. Aceste pajiști și fânețe alternează cu terenuri agricole sau, în apropierea cursului Mureșului cu terenuri cu exces de umiditate.

Acest areal a fost populat încă din vechime. În prezent densitatea populației atinge și 75 de locuitori/kmp. Pe tot sectorul analizat principala activitate economică a așezărilor este agricultura și secundar, în mică măsură activitatea de transport.

Culoarul Mureșului este una dintre cele mai circulate sectoare ale României fiind principala punte de legătură cu granița de vest. Pe lângă calea ferată, culoarul este traversat de Drumul Național 1 și de autostrada A1 aflată în prezent în construcție.

Întreaga activitate de monitorizare se va implementa în arii naturale protejate de interes comunitar. Este vorba despre ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior – Dealurile Lipovei suprapus parțial cu zona de interes, respectiv ROSCI0064 Defileul Mureșului -sit între ale cărui limite proiectul se găsește integral.